În sens profund limba s-ar putea interpreta astfel: în mitul Genezei în grădina Eden, Dumnezeu i-a spus omului: “Iată toate sunt ale tale, ai grijă de ele și numește-le!”. Limba a apărut când omul a început să numească. Limba este o sumă de numiri. Limba este o sumă de conotații, sensuri date unor obiecte, emoții, trăiri, evenimente, acțiuni. Omul s-a apucat să numească orice. Omul are puterea de a numi, de a cuprinde orice percept, concept, ansamblu de idei într-un nume. Prin numire el poate crea.
La început a fost cuvântul. Cuvântul este un sunet. O frecvență, o rezonanță, o energie.
Nikola Tesla spunea în felul următor: “Pentru a putea fi capabil de a înțelege universul un om trebuie să gândească în termeni de frecvență, vibrație, energie”
